Am găsit niște versuri de Dan Andrei Aldea care fac legătura între ospitalitate și bunătate.
Iată câteva observații despre ospitalitate:
1.Omul bun este și un om ospitalier!
2.Drumețul este un om în nevoie, de nevoie!
3.Musafirii alungă tristețea gazdei – și gazda are o nevoie!
4.Ospitalitatea omului bun este o tranziție spre ospitalitatea unui nobil!
5.Unii, în căutarea ospitalității nobiliare, sunt sortiți să fie veșnic pe drum, musafiri!
Om bun deschide-ne poarta
Dă-ne o coajă și nu ne goni
Și-n schimb iți vom alunga tristețea
Cu vesele cântece și ghidușii.
Venim de departe și mergem departe
Tocmai în zare sus la castel
Ne-am oprit aici, pe drum ne-a prins noaptea,
Dă adapost unor bieți menestreli.
La castel, mâine va fi sărbătoare,
Prințesa-mplinește ani douăzeci.
Vom bea mult vin, vom goli tăvi cu mâncare
Ce va fi acolo, să tot petreci!
Noi vom cânta noaptea întreagă
Oaspeții veseli vor dănțui
Și-n toiul petrecerii, preț de o clipă
Om bun și la tine ne vom gândi.
Deschide-ne poarta si dă-ne o coajă
Aibi milă de niste bieți menestreli
Veșnic pe drum, asta ni-i soarta,
Veșnïc pe drum, căutând un castel.
